Postări

Se afișează postări din octombrie, 2016

La biroul din...masina

Imagine
Problema Nu am cine stie ce fita de masina - un Opel Astra GTC din 2011, pe benzina. Nu-mi place motorizarea pe motorina, am eu o expresie ce contine cuvintele "tractor" si "arat pe camp" dar nu vreau sa o spun aici pentru ca sa nu jignesc proprietarii motorizarilor Diesel. Mai aveam eu o expresie ce continea cuvintul "pacura" ca in "mai ramane sa punem pacura in rezervor ca tractoristii care mergem la arat pe camp", dar nici pe asta nu vreau sa o spun aici, nu de alta, dar se supara cei care baga la pompa motorina in rezervor! In fine, ca sa nu ne lungim, prefer motorizarea pe benzina - e mai sprintena si mai silentioasa. Iar la cat petrecem zilnic in trafic, in Bucuresti sau pe soselele patriei, numai chef de tacheti ce iti suna sacadat in ureche nu avem... Am si un job bun - unul ce implica coordonarea de la distanta a unor echipe care lucreaza la optimizarea site-urilor unor clienti din strainatate. Lucrez "remote", astfel

Fior timid

Imagine
Lucram la o multinationala de ceva timp. Stateam la biroul meu corporatist al unei firme corporatiste situata intr-o cladire de birouri corporatista si incercam sa imi fac cat mai bine treaba pentru un salariu "decent" daca ii intrebai pe sefi dar "niciodata indeajuns" daca ma intrebai pe mine. Ritmul de lucru era unul destul de intens si abia apucam sa schimbam intre noi un "salut" fugar la lift, restul timpului petrecandu-ni-l cu ochii in ecranul desktopurilor. Optimizam pagini, aplicam tehnici SEO on page si off page, cumparam publicitate si achizitionam sau plasam linkuri utile pentru a creste traficul catre paginile web ale clientilor nostri din lumea intreaga.  Era frumos si incitant, dar destul de time consuming , ca sa ma exprim asa, in limbaj corporatist. Nimic nu prevedea ce urma sa se intample... ... In ziua aceea eram mai multumit decat de obicei - reusisem sa cresc traficul catre pagina clientului cu peste 25% in ultima luna, mult

Sanatate pentru case de la Enermed

Imagine
Numele meu este Maria. Vila Maria. Nu mi se mai potriveste Vila, pentru ca nu mai arat de mult ca una, dar Maria stiu sigur ca vine de la primul meu proprietar si sunt tare mandra de numele meu!  Am uitat sa va spun - sunt o casa. O casa...veche. Fostilor mei proprietari le placea sa povesteasca prietenilor ca "stau la curte" pentru ca, da, am o curte destul de maricica - 750 mp, umbrita de o bolta de vita de vie crescuta in cei peste 70 de ani de cand ma stiu eu aici, pe strada Toamnei din Bucuresti.  La inceput eram frumoasa, dar recent am inceput tot mai rar sa observ trecatorii uitandu-se la mine, de cele mai multe ori cu mila. Nu stiam de unde vine acest sentiment pe care il puteam citi in ochii lor dar ulterior am inteles - cei care ma priveau fixau cu privirea vopseaua scorojita de pe peretii mei exteriori, crapaturile care incepusera sa imi apara in ziduri si tamplaria veche, de lemn, care in anii '40 era in mare voga dar care acum nu facea decat sa imi provo

O poveste despre Ea si Pantofii ei sport

Imagine
Era o zi de toamna cand a vazut-o prima oara, asa cum veam sa aflu mai tarziu. Desi cerul era plin de nori grei ce aduceau a ploaie, pentru el parea ca rasarise soarele. I-a zambit atat de frumos... Era Ea si avea sa-i fie alaturi toata viata de acum inainte. La fel cum tenisii ei aveau sa-mi fie mie alaturi toata viata, dupa ce i-am cunoscut. Cateva zile mi-au fost de ajuns sa imi dau seama ca avea zeci de modele de pantofi sport de dama pe care ii asorta cu atata usurinta tinutelor office sau casual. Era mereu in miscare, la fel ca incaltamintea comoda si, din cate observam, de calitate, iar asta o ajuta sa zboare la propriu. Intr-o zi, El, curios din fire, a intrebat-o: -         De unde iti cumperi incaltamintea sport ? -     D e pe answear.ro, de regula. Au si pantofi sport barbatesti daca vrei sa renunti la pantofii tai tot timpul eleganti si incomozi pentru cate drumuri ai de facut zilnic. O tot vedea, zi de zi, la birou. Avea un stil aparte. Si picioare frumoase

Cum am invatat sa vorbesc "retelistica"...

Imagine
Ati asistat vreodata la discutiile acelea intre doi IT-isti care obisnuiesc sa insereze frecvent comenzi de programare in dialogul lor? Va simteati pe dinafara, asa e? Nici nu aveati cum, intre atatea "fisiere executabile", comenzi de programare "C++" si "syntax errors" pe care reuseati sa le prindeti din zbor... Ei bine, cam asa m-am simtit si eu zilele trecute...stati sa vedeti. Prietena mea, care se mutase recent intr-un apartament cochet de la marginea Bucurestiului (cine te-a pus sa te muti acolo, la "Cuca Macaii"???!!!???), m-a rugat sa merg intr-o dupa amiaza pana la ea sa ii montez un router wireless. - Poti sa vii pe la mine sa imi pui si mie un router ? M-am saturat sa stau cu firul de la net bagat in laptop... Nu puteam. Nu ma pricepeam, mai bine spus. Mai aveam pe deasupra si ceva de facut la birou, Dar nu puteam nici sa-i spun ca nu puteam. Intelegeti voi...femeile, deh... - Desigur! A inchis bucuroasa si mi-a s

Un week-end intr-un boutique hotel de patru stele lux - Domenii Plaza (Residence Hotels)

Imagine
Lucrez in Anglia de ceva vreme ca si content writer la o agentie de publicitate din Londra si luna trecuta am fost trimis in Bucuresti pentru a vorbi la o conferinta regionala despre noutatile in domeniu pentru cei interesati sa devina experti SEO sau content writeri la una din firmele din “Regat”.  Evenimentul se tinea la un hotel cochet de care, sincer, nu auzisem pana atunci - Hotel Domenii Plaza din cadrul lantului RESIDENCE HOTELS, primul lant de boutique hoteluri din Romania. Am aterizat impreuna cu prietena mea intr-o vineri seara, intrucat sambata urma sa aiba loc conferinta. Ne planificasem sa iesim in oras vineri seara, iar sambata, dupa eveniment, sa ne facem timp pentru a revedea Bucurestiul – nu il mai vizitasem de vreo 5 ani. E interesant sa vezi cum se schimba in decursul unei anumite perioade mai lungi de timp orasul in care odata ai studiat, nu?  Am avut transferul de la aeroport asigurat de hotel asa ca nu am fost nevoiti sa trecem prin nervii cu “rechini

O zi din viata unei stampile datiere (sceneta in trei acte)

Imagine
Actul I Biroul administrativ al unei importante companii de import-export romanesti. Protagonisti – o tusiera normala de birou si o stampila datiera Printer S220  Green Line dater de la firma Colop: Personajul principal - stampila datiera Colop - Printer S220 Green Line dater Tusiera (uscata si plictisita): Si…ce-ai mai facut azi? Te-am asteptat toata ziua… Stampila datiera Colop (usor afectata, intinzandu-si formele perfect slefuite, ideale pentru utilizare intensa, creata parca special pentru utilizatorul ei, lucrator la achizitii): Azi am avut o zi activa – de dimineata si pana acum am stat t oata ziua cu „seful” in depozitul mare unde am datat noile produse care au venit azi dimineata! Ne-a luat ceva timp, dar bine ca am reusit sa terminam pana la finalul programului. Seful mormaia mereu despre cat de multe produse sunt si cat de repede trece timpul. Trebuia sa terminam totul pana la ora la care veneau camioanele asa ca am depus si eu tot efortul! Noroc